Delta Dunarii este singurul loc din Europa unde cresc liane. Stejari seculari, pe trunchiurile carora lianele se infasoara ca niste serpi, dune de nisip si cai salbatici care zburda in voie. Aceasta e mica jungla a Deltei.

In plin noiembrie, padurea arata incredibil. Poate si pentru ca este bine ascunsa in inima Deltei, protejata de mii de hectare de stuf, canale incalcite si drumuri acoperite de nisip, Letea se numara printre putinele minuni ale naturii care au supravietuit invaziei lumii moderne. Este cea mai veche rezervatie naturala din tara noastra: padurea a primit acest statut inca din anul 1938. Ea incepe din nordul satului Letea si se intinde pe aproape 3.000 de hectare.

Pădurea e înconjurată de un gard mai degrabă simbolic. De la primii paşi, caii sălbatici ridică atenţi capetele, stau frumos la poză, apoi se pierd printre stejarii seculari. „Aici, aşa e regula, orice cade, copac, creangă, rămâne aşa, neatins de nimeni, totul e natural. O caracteristică a peisajului este dată de modul straniu în care s-au dezvoltat arborii din această pădure.

Trunchiurile lor sunt aplecate înspre apă, noduroase şi contorsionate. Letea este supusă unui regim de ocrotire, pe considerentul existenţei unor specii de plante rare, cum ar fi viţa sălbatică, liana, plante de origine mediteraneană, care dau pădurii un caracter tropical. Liana atinge aici limita cea mai nordică de răspândire din Europa", spune ghidul Papadatu.

Sub umbra stejarilor te simţi ca într-o seră. Lianele atârnă ca în peisajele exotice, altele sunt înfăşurate pe copaci ca într-un aranjament floral. Ajungem şi la nişte dune mari, cu nisip alb şi fin, numai bun de făcut plajă. Te simţi fericit pe valul de nisip, printre stejarii enormi în jur, mângâiaţi de soarele prietenos de toamnă.

Din loc în loc sunt amenajate popasuri, cu băncuţe de lemn, unde poţi să te opreşti şi să-ţi mai tragi puţin sufletul. E şi o făntână cu cumpănă, cu apă bună, de izvor. La un alt stejar, cu o scorbură în care ar putea intra o casă, întâlnim cinci turişti austrieci.

„E ceva fenomenal. Am fost şi în amontele Dunării, sus de tot, în Pădurea Neagră, dar aici e mult mai spectaculos, probabil şi datorită nisipului şi lianelor. Este e o raritate mondială", spune Jan Mosler, încântat de faptul că toţi colegii lui au încăput în copac.

Până în pădure se merge cu maşina circa 20 de minute, timp în care poţi admira schimbările uluitoare de peisaj. Aici vezi câmp, aici pădure de stejari, de tei, plopi, mai încolo liane şi, după un stufăriş, dunele de nisip.
Până să ajungă la dunele de nisip, turiştii sunt îndrumaţi de ghizi, care cer 20 de lei de persoană, către cel mai renumit copac din pădure. Nu-l cuprind zece persoane şi se spune despre el că este o minune că a crescut atât de mare în nisip. Unii spun că bătrânul stejar are 300 de ani, alţii 400 de ani, iar mărturie stau rugina de pe scoarţa copacului şi coronamentul pierdut pe alocuri.